Călătorii

Grădina secretă

Pentru că, proaspăt reîntoarsă din mica vacanță, încerc să mai păstrez o fărâmă din starea de relaxare găsită într-un neașteptat colț de rai, voi povesti aici despre scurta excursie de familie la vecinii noștri de la sud.

Am plecat ca de obicei, ușor întârziați de comoditatea mea de a face bagajele cât de târziu posibil (urăsc împachetatul, trebuie să recunosc!), după primele câteva valuri de români revărsându-se pe la toate punctele de frontieră, fiind resemnați că este posibil ca o bună parte din ziua de 1 Iunie să fie sărbătorită împreună cu piticul, în mașină, așteptând să zărim un capăt de coloană.

Însă, din fericire, de data asta am avut noroc. Vreo 3 ore și jumătate mai târziu, pe la amiază, am ajuns la destinația noastră, într-un sătuc bulgar din regiunea Madara de care nu mai auzisem până atunci, Kyulevcha pe numele său, ieșind câteva sute de metri de pe drumul asfaltat.

Nu știam la ce să mă aștept și mărturisesc că aveam o ușoare îngrijorare specific mămicească, dat fiind că, într-un mod relativ atipic mie, nu prea mă implicasem în alegerea destinației și a cazării. Rating-ul de 3 stele al pensiunii alese nu-mi inspira o deosebită încredere, mai sceptică și pretențioasă fiind de felul meu.

Într-un final, plăcuța inteligent înfiptă în poarta de lemn a pensiunii, ne arăta într-o engleză reconfortantă că Waze-ul își făcuse, de data aceasta fără greș, datoria.

Și uite așa, am ajuns aici…

IMG_0861

Deschizând poarta, mă așteptam să ne întâmpine o oarecare aglomerație, gândindu-mă că nu eram singurii care se bucurau de suita de sărbători legale din România. Dar nu, era încă destul de liniște, iar noi ne aflam printre primii oaspeți.

Gazdele ne-au întâmpinat cu o căldură plăcută (care, ce-i drept, probabil că n-ar fi fost la fel în lipsa englezei inteligibile) și ne-au condus prompt către camera micuță ce ne fusese rezervată, având un ușor iz de decor franțuzesc, unde aveam să petrecem următoarele 4 zile.

Citisem despre ospitalitatea proprietarilor, dar și mai bucuroasă am fost când am testat serviciul mini-restaurantului din fața pensiunii, care s-a dovedit a fi destul de prompt. Plecasem fără să luăm prânzul și până și mofturosul cel mic al familiei începuse să dea semne de foame.

Iar apoi, ne-am grăbit să explorăm grădina, înainte ca soarele să fugă la culcare…

IMG_0897

Am găsit un loc decorat cu inimă și cu mult bun gust. Iar florile au fost mângâiere curată pentru sufletul meu obosit de asfaltul bucureștean. Iubesc primăvara, v-am spus? O să spuneți că, tehnic, era deja vară, dar o zi nu se pune…

IMG_0904

Un mic pârâiaș artificial întregea plăcut fundalul sonor, pentru ca experiența senzorială să fie completă, alături de parfumul unor tufe ce îmi amintea de copilărie. Mai știți floricele acelea, cu gust dulce, pe care le culegeam din gardul viu în timp ce ne jucam in jurul blocurilor? Din acelea am descoperit și aici…

Sub pălăria păsării de metal cocoțată în apropiere  de apă își găsiseră casă, în timp, câteva viespi. Nu știu dacă erau blânde sau nu, dar m-am gândit că mai bine nu cercetez. Și la fel l-am sfătuit și pe micul explorator. Din fericire, pentru el, furnicile uriașe s-au dovedit a fi o îndeletnicire mult mai interesantă.

IMG_0905

Din loc în loc, am descoperit măsuțe aruncate pe sub bolți de flori, care te îmbiau să fugi cu frappe-ul (a se înlocui în funcție de preferințe) în natură, precum și o a doua terasă, situată mai aproape de piscină.

IMG_0918

Copiii s-au bucurat mult de cele două leagăne care, deși relativ rudimentare, cu puțină forță aplicată de brațe grijulii, îi purtau ușor direct printre crengile copacilor. Dintr-unul din ei, un splendid cireș cu fructe galbene și dulci, proaspăt coapte, aveau astfel ocazia să mai smulgă câte o pereche de cercei temporari, de multiplă folosință. Bine, majoritatea cireșelor nu au rezistat prea mult ca obiecte de înfrumusețare…

IMG_0927

Despre hamac nu vă spun nimic. El, în sine, era o poveste. Dacă meseria de mamă ar fi cunoscut înțelesul cuvântului ”vacanță”, probabil aș fi stat acolo, legănându-mă isteric, până la prima ploaie mai serioasă. Sau până ceda hamacul.

IMG_0900

Piscina era nu foarte mare, dar suficientă pentru vreo 2-3 familii vesele. Copiii s-au alergat neobosiți în jurul ei cu pistoalele de apă, în ciuda strigătelor exasperate ale părinților. Și, deși apa era încă destul de rece, fiind început de sezon, odată intrați în piscină, s-au lăsat cu greu readuși pe șezlong.

Nu au lipsit nici tradițiile locale. Câteva bătrâne din sat, invitate de gazde pentru deliciul oaspeților, au cântat melodii folclorice locale, dansante, probabil aproape uitate, asemenea datinilor folclorice de prin cătunele românești. În plus, i-au cooptat pe cei mici la un atelier de brutărit, pentru ca – puțin mai târziu, să ne bucurăm cu toții de rezultatul muncii: o pâine pufoasă și caldă, în formă de soare.

În cele patru zile de vacanță, nu ne-am plictisit defel, găsind o mulțime de locuri de vizitat la nici o oră de mers cu mașina. Mai jos, doar câteva din posibilități, pe care le-am testat:

  • călărețul din Madara, cocoțat în vârful unui șir generos de scări și peșterile învecinate care, explorate cu lanterna și cu strigătul pregătit de ecou, au constituit prilej de entuziasm copilăresc;
  • cetatea Shumen, altfel ușor de catalogat drept casa mini-șopârlelor iubitoare de stat la soare;
  • fortăreața Ovech, aflată în vârf de deal și prezentând o variantă adaptată a Marelui Zid Chinezesc într-un relativ lung pod de lemn;
  • o vizită la Marea Neagră trecând prin stațiunile de lângă Varna, unde am regăsit versiunea bulgărească a hamsiilor, numită “țața” – n-am idee cum s-o fi scriind, dar dacă veți cere asta, hamsii primiți.

IMG_1062

Pentru primele trei destinații menționate, doar atât vă spun: nu vă lăsați acasă condiția fizică, așa cum am făcut eu! Ar ajuta puțin a să puteți înfrunta cu mai mult curaj multitudinea de trepte aflată între voi și înălțimea de la care veți putea face fotografiile ideale de vacanță.

A venit însă și finalul vacanței și a trebuit să ne retragem către casa noastră, de unde continuăm să visăm la zile libere și însorite.

Suntem însă mulțumiți că, și de data aceasta, am descoperit o variantă drăguță ca alternativă la deja prea-cunoscuta și frecventa Valea Prahovei. Nu îi ocoliți deci pe vecinii noștri bulgari… veți regăsi la ei aceeași ospitalitate despre care am învățat, prea multe decenii, că este atributul atât de specific al poporului român. I-om fi molipsit și pe ei, mai știi?

Mai precis, aici petrecurăm:

IMG_1006

Eu una am luat cu mine această mică amintire, tocmai bună de pitit printre paginile agendei plină cu liste de ”To do” :).

IMG_0924

Mențiune:

Pentru înlăturarea oricărui dubiu, acest articol nu reprezintă decât expunerea unei experiențe personale, în beneficiul potențial al altor familii cu copii care sunt în căutare de locuri în care să petreacă un weekend sau o scurtă vacanță pe placul tuturor membrilor familiei. El nu a fost monetizat și nu dorește a fi reclamă ascunsă.

Această destinație, ca multe altele, are părți bune, dar și unele neajunsuri, iar măsura în care acestea sunt acceptabile ține de subiectivismul fiecărui călător.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s