Călătorii

În turismul civilizat, detaliile contează

 

Pentru că este vară şi cu toţii visăm la vacanţe, ar merita poate să aducem în discuţie şi ce ar trebui să ne ofere un loc de cazare pentru ca vacanţa să nu ne fie tulburată de nicio experienţă negativă şi să ne putem bucura din plin de ea.

Mi-aş dori ca acest articol să fie citit de cât mai mulţi dintre cei care decid să investească în turismul local, pe care în ultimii 10 ani – recunosc – am ales adesea să-l defavorizez în faţa celui din străinătate, din motive cât se poate de obiective.

Nu mă înţelegeţi greşit, consider că România are extrem de multe de oferit (mai ales în termeni de patrimoniu natural) şi mi-ar plăcea tare mult să găsesc mai multe locuri pe placul oricărui turist, oricât de simandicos, și în țara noastră.

Totuşi, în acest domeniu, mulţi dintre hotelierii locali par să nu se grăbească să împrumute din bunele practici internaţionale. Acolo unde condițiile sunt mulțumitoare, de obicei există mici aspecte mai puțin plăcute care afectează, în final, buna impresie de ansamblu.

Anii mei de până acum nu au fost nici ei tocmai săraci în călătorii frumoase și memorabile, dar loteria vacanței din vara lui 2017 pare să fi fost, din punctul meu de vedere, câştigătoarea premiului cel mare (de până acum, pentru că oricând se poate mai bine).

Pentru prima dată, pot spune că am nimerit într-un loc căruia cu greu i-aş putea aduce vreo plângere din perspectiva celui găzduit (iar prietenii știu, nu-s chiar nepretențioasă). Ca urmare, m-am gândit să vă povestesc despre el, în primul rând pentru că mi se pare un reper bun de luat în seamă pentru ce ar trebui să așteptăm de la cei care se laudă (și în România), că oferă condiții pentru un turism civilizat. Nu mai zic şi că îmbie la visare, avem nevoie şi de asta cât mai des…

Atmosfera – Farmecul quintei madeireze

Locul despre care povestesc cu atât de multă încântare este o quinta aflată pe una din insulele Portugaliei, în frumoasa Madeira, pe dealurile orașului Funchal, aproape de zona istorică. Deși nu este chiar aproape, aș mai face oricând drumul dus-întors de o zi până acolo (de altfel destul de solicitant pentru o familie cu copil mic), chiar și doar pentru farmecul său.

Vedere de ansamblu quinta

Dar ce este o “quinta“? Termenul descrie, în general, o fermă tradițională portugheză, cu vie sau grădină.

E drept, casa despre care vă vorbesc e departe de a merita apelativul de simplă fermă, ea datând din secolul 18 și fiind fostă reședință a Generalului Beresford, comandantul forțelor britanice din vremea lui Napoleon. Cât despre curtea sa, cele 2,5 hectare care o înconjoară adăpostesc nu mai puțin de 500 de specii de plante, incluzând copaci bătrâni și flori rare, într-un curcubeu fantastic al culorilor, organizat sub forma unei mini-grădini botanice.

Vedere gradina 2

Grija cu care era întreținut locul (iar efortul nu putea fi subestimat) îl transformase într-un colț romantic și liniștit, oferind ochilor imaginea plăcută a unei naturi îngrijite pentru a răspunde standardelor oricărui peisagist modern.

Elemente de decor, ale căror detalii fuseseră gândite cu multă imaginație și bun gust, puteau fi întâlnite la tot pasul: bolți de flori, fântâni decorative cu pești colorați, mici sculpturi metalice, podețe, bănci și foișoare cochete, ba chiar și scaune cu mese, ascunse prin grădină, într-o dezordine bine studiată.

Vedere foisor

Verdele se îmbina cu nuanțele colorate ale florilor exact în proporția potrivită. Plantele erau variate, incluzând chiar și un colț destinat celor carnivore, despre care băiețelul nostru a dorit să afle mai multe. Ba chiar mi-a cerut să vadă cum mănâncă ele insecte, dar din fericire  am reușit să găsesc suficiente pretexte credibile pentru a nu petrece o întreagă zi de concediu urmărind muște în postura de potențiale victime, deși probabil că el ar fi fost fascinat de această activitate.

Magia grădinii madeireze colaj

Plantele erau “pregătite” într-o grădină alăturată, iar cele care se aflau în curte beneficiau în permanență de îngrijire, făcută discret, fără a deranja oaspeții. Cantitatea de apă folosită părea să fie semnificativă, aspersoarele funcționând constant, cu program, în special noaptea.

Desfătarea papilelor gustative

Nu voi vorbi despre cât de plăcut era să iei micul dejun în grădină, ascultând triluri zglobii de păsări și bucurându-te de lumina dulce a soarelui matinal…

Cadrul era completat de ospătarii săritori, care se grăbeau să te întrebe despre cum te simți, cum ai dormit, adresându-se, pe cât se poate, în limba natală a oaspeților (și vă jur că i-am auzit vorbind în cel  puțin vreo cinci limbi străine pe câțiva din ei), să ia sau să completeze comenzile individuale (cafea, cacao cu lapte, omlete de tot felul, ouă ochiuri și clătite proaspete) și să elibereze masa de vase nenecesare/folosite. Totul cu un aer aristocrat, într-o ținută foarte îngrijită și, mai ales, mereu cu zâmbetul pe buze.

Nu am avut nici un moment senzația aceea inconfortabilă pe care o ai de multe ori în restaurantele noastre, atunci când ospătarii se comportă ca și cum îți fac o favoare imensă prin faptul că te servesc (deși, evident, nu o fac gratis).

Terasa mic dejun

Meniul avea toate calitățile necesare: mâncarea era proaspătă, variată, din abundență. Și delicioasă, desigur… Inclusiv modul de prezentare era gândit cu grijă.

Camerele

Camerele erau relativ simple, asigurând însă tot confortul modern. Ceea ce le scotea în evidență era baia spațioasă, placată cu marmură, cu separeu pentru grupurile sanitare. Evident, și în camere managerii quintei se îngrijiseră de detalii. Nu lipsea nimic esențial, de la obiectele de toaletă, halate, papuci, la ustensilele pentru un coffee break relaxant.

La sosire, ne așteptau fructe proaspete, din partea casei.

Preferatul meu a fost balconul cu măsuță de cafea, aflat la nivelul solului, umbrit de ghirlande de gura leului și mărginit de buchete naturale de hortensii, în care aveai senzația că ai pășit direct în grădină. Mărturisesc că, deși eram în concediu, a trebuit să deschid laptopul și să lucrez pentru câteva ore, însă dat fiind cadrul, a fost de-a binelea relaxant. M-aș fi putut obișnui cu un așa birou permanent…

20170706_102226

Spațiile de relaxare din exterior

În incinta quintei erau două piscine, una pentru adulți și una pentru copii. Cea pentru adulți avea o parte acoperită (parțial cu sticlă) – pentru zilele cu prea mult soare, zone mai înalte și mai joase. Lângă ea trona o bibliotecă mare, plină cu cărți și reviste în mai multe limbi, dar și cu rafturi pe care se găseau prosoape mari, la dispoziția oaspeților.

20170712_122916

Alături se regăseau un jacuzzi acoperit, camere (în loc de cabine) de schimb, toalete și dușuri, precum și două tipuri de saune. Sala de fitness era și ea disponibilă, cu tot ceea ce ar fi avut nevoie un vizitator pentru un antrenament complet. La marginea apei era un bistro cochet, unde se putea lua o masă completă.

Piscina adulti si bistro

Pe șezlonguri, toată lumea citea liniștit și se vorbea discret, parcă arătând respect pentru liniștea grădinii. Unele erau mai retrase, chiar sub copaci, tocmai bune pentru a trage un pui de somn în aer liber, la amiază. Din micile trucuri, am descoperit că toate șezlongurile aveau rotițe la un capăt, putând să le întorci astfel ușor după soare, fără a zgâria auzul celor din jur. Temperatura aerului și a apei, precum și concentrația de clor din piscină erau măsurate în fiecare dimineața și afișate la loc vizibil.

Nu e cazul să mai spun, am fost recunoscători pentru piscina de copii, unde cel mic s-a putut juca în voie (fără ca glasul lui vesel să deranjeze) și în siguranță, ținând cont de adâncimea de 55 cm a apei!

După prima căzătură în piscină a învățat rapid că se poate ridica singur în picioare pentru a ieși din apă, așa că restul sejurului petrecut la soare a decurs fără emoții… Sau, mă rog, asta dacă nu le puneți la socoteală pe ale mele, când mă uitam la el cum devine vânăt de la atâta bălăcit, în timp ce continua să trâmbițeze cu glas tremurând: “Nu mi-e frig, sunt bine! Mai stau puțin în apă.” După cum vă puteți da seama, “puțin” a fost și va rămâne un concept relativ.

Piscina copii

Spațiile de relaxare din interior

Holurile aveau eleganța specifică întregii quinte, fotoliile cu mese fiind amplasate în locuri mai mult sau mai puțin retrase. O parte din ele se aflau lângă un bar micuț, acompaniate de un pian, folosit în timpul serilor cu muzică live. Genul de muzică pe care puteai să adormi lin sau să dansezi romantic, nicidecum genul zbuciumat, care să te tortureze până târziu cu ritmuri agasante de bas.

Hol quinta

Însă cel mai mult mi-a plăcut biblioteca interioară. E drept, nu știu dacă este o pasiune chiar uzuală, dar eu mă simt mereu bine printre cărți. Obișnuiesc să merg și să frunzăresc prin rafturile librăriilor așa cum alții se duc la mall. Iar acolo am găsit un colț în care parcă poposise pacea sufletească. Prin ușa cu geam înalt se putea vedea, în timpul zilei, o frântură luminoasă de grădină.

Biblioteca adulti

E drept, gândindu-se probabil că vor exista și oaspeți care să prefere și distracții mai puțin solicitante intelectual, nu departe de camera de lectură exista și o mică încăpere cu masă de biliard și jocuri (mese de șah). Această încăpere s-a dovedit a fi foarte tare pe placul piticului de 4 ani, care a pus în practică o variantă inedită de biliard, în care tacul era înlocuit cu mare succes de mânuțele lui dibace. Dar ce mai contează regulile jocului atunci când distracția este garantată!

Sala biliard

Și, nu în ultimul rând, mascota!

Cred că niciunui așezământ turistic ce se respectă nu trebuie să-i lipsească un simbol distinctiv. În acest caz, era vorba despre o tânără țestoasă de Galapagos, de numai 60 de ani, bucuroasă – aparent – de consumul bananelor care-i erau servite de turiști în exces (inițial mi s-a părut ușor supra-alimentată, dar apoi am văzut-o completând regimul și cu ceva iarbă).

Domnul Columbo, căci acesta era numele său, constituia astfel deliciul de fiecare dimineață al vizitatorilor, precum și o inspirație pentru materialele de promovare și de decor din cadrul proprietății. Desigur, avea căsuța sa proprie, unde se retrăgea în fiecare după-amiază pentru a-și face siesta.

Casa testoasei Colombo

Rar am plecat dintr-un loc cu atât de multă nostalgie… Mi s-a lipit cumva de suflet, într-un mod greu de descris. Și, recunosc, m-a făcut să-mi doresc (mai mult decât de obicei) să fug cât mai des din jungla urbană și de viața de la bloc.

Rămas bun, Quinta Jardins do Lago! Să știi că voi păstra amintirea ta, înghesuită într-un colțișor de memorie și o voi aduce acasă, cu mine, ca să îmi țină sufletul cald o vreme…

Vedere gradina

Cât despre frumusețea insulei, am decis că merită un articol separat… (va urma)

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s